LADING

Șșș, se numără liniștea

Sunt unul dintre oamenii ăia care mereu se gândesc la câte ceva. Frânturi de gânduri, idei, conversații trecute sau închipuite îmi zburdă aiurea prin cap, se ciocnesc unele de altele, de pereții capitonați sau de colțurile pervazurilor, se înghit, se transformă, își strigă ecourile…

Uite, de exemplu, acum… mi-ar plăcea să fim prieteni. pune mâna pe telefon și sună. am mâncat cam mult. nu am mai auzit de mult melodia asta. ce bine că nu mi-am luat eșarfă. mă cam doare burta. aș sta degeaba. dacă nu scriu acum, când o să mai scriu… cafeaua asta e cam amară. noroc cu desertul de mai devreme. trebuia să fac ceva în seara asta. curs de dans. e deja noapte afară.

Și asta e doar o mică parte, degetele mele nu țin pasul cu gândurile. Niciodată.

Puține sunt momentele în care reușesc să pun gândurile în ordine, să le întrerup un pic iureșul, să le potolesc entuziasmul flămând. flămând, ce ciudat. nu mi-e foame, am mâncat cam mult. și desertul a fost cam greu. Marțea, miercurea și vinerea, de la 9 la 10. La bazin se face liniște.

Întâi am început să număr bazinele ca să fiu sigură că nu m-am dat degeaba jos din pat. Pentru zece bazine, parcă nu prea merită efortul. Zece cu totul, cinci dus, cinci întors. Am această dilemă, acum în cap, dar și cu voce tare, dacă un bazin este dus și întors. Eu nu le număr așa. O lungime de bazin e o lungime, nu o lungime dus și una întors. Tu cum numeri liniștea? O numeri?

Apoi, mi-am dat seama, că între respirat și numărat, spațiul pentru gânduri e din ce în ce mai mic. Mai scapă câte unul, două, sunt șirete și subțirele, dar când fac bulbuci și pregătesc următoarea gură de aer, fug repede. Rămân doar frânturi stinghere, neputincioase, un fel de dicționar personal în bucăți. Aproape liniște.

prieteni. prăjitură. soare. valuri mici. șort verde. frig. ce păcat. abur. trece timpul. telefon. apă în urechi.

Uneori, ca să mă țin foarte ocupată și să trântesc ușa în nas tuturor gândurilor, număr crescător la dus și descrescător la întors. Am ajuns la 60 de bazine, pentru asta merită să mă dau jos din pat. Alteori, număr respirațiile pe bazin și le înmulțesc cu numărul de bazine și mă minunez cât aer consumă o mașină de gânduri în stare de repaus. Semi-repaus. Alteori, împart produsul dintre numărul de bazine și lungimea bazinului la timpul scurs ca să văd câți metri înghesui într-un minut. Ăsta e un calcul mai complicat și recurg la el doar când situația e razna rău. Într-o zi bună, cam 36,36. Metri/minut. Asta am calculat cu calculatorul, calculele din bazin sunt fără zecimale, altfel aș uita să respir. Și, poate, să gândesc.

Gânduri? Milioane. Liniște? Fragilă.

Într-o zi, am uitat să număr. M-am luat cu domnul de pe culoarul de alături, care înota foarte bine și doamna al cărei păr creț zburdă de sub cască și nu am numărat și nici nu m-am gândit decât la ei. Doar că după aia m-am prins că am uitat să număr și toate gândurile despre mine au năvălit de-a valma. Gândurile sunt ca apa, umplu fără milă orice ungher, orice colțișor, chiar și ochelarii aburiți cu lacrimi.

prieteni. pune mâna pe telefon. de ce nu știu să vorbesc cu ea? prăjitură? ar trebui să o sun mai des. mi-e frig și apa asta e cam udă. uneori e bine să stai singur. cartea aia nu o să se citească singură. iar mă doare glezna. nu m-am mai văzut de mult cu ei. cel mai bine e să îmi văd de treaba mea. o să fie bine. poate ar trebui să îl vizitez, moare. nu știu ce să fac să fie bine.

STIMATI MEMBRI,

VA INFORMAM CA NUMARUL MAXIM DE PERSOANE, ACCEPTAT IN ACELASI TIMP IN PISCINA, ESTE DE 60 PERSOANE!

VA MULTUMIM! (sic)

Ce gălăgie de gânduri!

Textul ăsta a apărut mai întâi aici.

Leave a Comment