LADING

Pătrățica

FADE IN:

EXT. SEARĂ. CURTE

O casa cu pereţii gri, plouaţi şi tâmplărie scorojită. În stânga casei, un şopron înghesuit, cu o masă şi două scaune în mijloc. Pe unul dintre scaune stă împăturită la întâmplare o pătură maro, roasă şi îmbătrânită. Lângă peretele casei stau înghesuite în dezordine multe cutii plouate şi îngălbenite. În faţa casei, o curticică mică, cu o alee pietruită ce merge de la poartă până la intrarea în casă. Printre pietrele de pe alee sunt buruieni multe, călcate la pământ şi grădină mică e neîngrijită. Gardul este găurit din loc în loc şi peticit cu plasă de diferite culori. Poarta nu stă închisă. În spatele casei, în depărtare, se văd blocuri înalte. Se aud tramvaie şi claxoane de maşini.

Din casă iese NEA VASILE (67) un bărbat în vârstă, cu părul alb şi dat neîngrijit pe spate, care se îndreaptă şchiopătând spre masa din şopron. Este înalt şi adus de spate şi îşi trece mereu mâna prin păr. Este îmbrăcat cu nişte pantaloni peticiţi şi un maieu alb-gălbui găurit şi lăbărţat. Pe deasupra are o cămaşă în carouri, maro şi grena, cu mânecile suflecate şi descheiată. Papucii sunt şi ei lăbărţaţi şi roşi şi nu are şosete în picioare. Se aşează oftând pe scaunul liber şi se sprijină cu cotul de masă, privind în gol spre stradă.

În faţa porţii se opreşte ILIE (13), un puşti subţirel şi deşirat, tras la faţă, cu cămaşa scoasă din pantaloni şi ţinând pe umăr un ghiozdan descusut şi spălăcit.

ILIE

(ridicându-se pe vârfuri să se uite peste poartă)

Păzea că intru!

NEA VASILE

(fără să îşi întoarcă faţa spre băiat, trecându-şi mâna prin păr)

Poarta e încuiată, nu intri nicăieri!

ILIE

(făcându-se că suflă înspre poartă)

Dacă suflu, cade. Uite, nu e încuiată…

ILIE intră în curte, apropiind cu grijă poarta care scârţâie tare.

ILIE

Tre să reparăm poarta asta, o să cadă peste hoţi într-o zi şi e păcat.

NEA VASILE

Da’ pe tine cin’ te-a întrebat? Nu ţi-am zis că e încuiată şi că nu intri?

ILIE aruncă ghiozdanul între ierburile de lângă gard şi sare şotronul pe aleea pietruită până la şopron.

ILIE

(dând să se aşeze pe scaunul liber, pe care este pătura)

Am luat vacanţă. O să mă cam plictisesc…

NEA VASILE

(întrerupându-l pe ILIE, privind în continuare în gol şi trecându-şi mâna prin păr)

Acolo e ocupat, nu vezi? Stai acolo pe cutiile alea, dacă vrei.

ILIE

(ducându-se spre cutii, apoi întorcându-se şi aşezându-se turceşte pe jos, în faţa mesei)

Spuneam că o să mă cam plictisesc astea două săptămâni. Şi mă gândeam că poate vrei să te ajut să faci curat prin grădină… Tata a zis că o să te năpădească buruienile dacă nu faci ceva.

NEA VASILE

Şi tac’tu ce treabă are? L-a întrebat cineva ceva?

ILIE

Degeaba eşti ursuz, aşa, e şi el îngrijorat. Nu ai mai venit deloc pe la noi, la telefon nu răspunzi.

NEA VASILE

(ridicându-se şi ocolind băiatul, în drumul spre casă)

Nu degeaba. Să închizi poarta când pleci.

NEA VASILE intră în casă, fără să se uite spre băiat. ILIE rămâne o vreme aşezat turceşte pe terasă. La una dintre ferestre se aprinde lumina, ILIE se ridică şi în drumul spre poarta îşi culege ghiozdanul din buruieni. Nu reuşeşte să închidă poarta care scârţâie din nou. În casă se stinge lumina.

INT. SEARĂ. SUFRAGERIE

Sufrageria e mică, înghesuită, dezordonată. Praful acoperă bibelourile, televizorul, toate lucrurile par neatinse. Canapeaua e nearanjată, la un cap o pernă, pătura neînfăţată atârnă pe jos. Se aude uşa deschizându-se şi pasul apăsat, şchiopătând al lui NEA VASILE. Se aude zgomotul uşii care se închide şi NEA VASILE apare în uşa sufrageriei oftând, trecându-şi mâna prin păr. Este încruntat şi colţurile gurii sunt căzute, buzele întredeschise. Umerii îi sunt căzuţi şi pieptul i se umflă din când în când a oftat. Aprinde lumina de la întrerupătorul din dreapta uşii şi se duce spre masa de la geam. Pe o parte a mesei stă o farfurie nespălată cu resturi de mâncare uscate, un pahar gol, toată masa este plină de firmituri. Se dezbracă de cămaşă şi şterge cu mâneca acesteia rama unei fotografii aşezată pe un colţ al mesei.

NEA VASILE

(aşezând la loc fotografia înrămată şi lăsând să cadă cămaşa pe jos)

Auzi, mă năpădesc buruienile. Ce ştiu ei? Nu ştiu nimic… M-au năpădit deja.

Pe geam se vede ILIE ridicându-şi ghiozdanul şi ieşind pe poartă.

NEA VASILE se întoarce spre uşa sufrageriei şi stinge lumina. Se aşează pe canapea, se întoarce cu spatele spre geam şi îşi trage pătura peste cap. Pe masă se vede fotografia, NEA VASILE zâmbind alături de o doamnă cam de aceeaşi vârstă, cochetă şi veselă, cu părul un pic grizonat, în şopron.

EXT. ZI. CURTE

Este devreme şi lumina dimineţii loveşte puternic în ferestre. Încep să se audă zgomote de maşini şi tramvaie. ILIE apare în faţa porţii, se uită curios peste gard şi intră cu grijă fără să mişte poarta căzută într-o rână. Într-o mână ţine o farfurie acoperită, într-o alta o sacoşa albastră de plastic. Se îndreaptă în linişte către şopron, încercând să desluşească ceva prin geam, însă lumina care se reflectă este prea puternică şi ILIE se strâmbă făcând ochii mici.

Pe scaunul acoperit cu pătura maro stă o pisică tărcată. Doarme nestingherită şi nu se mişcă când ILIE intră în şopron.

ILIE

(punând farfuria şi sacoşa pe masă şi zguduind scaunul pe care stă pisica)

Alo, nu vezi că aici e ocupat?

Pisica se trezeşte, se întinde, coboară de pe scaun şi se plimbă printre picioarele mesei, pe la picioarele lui ILIE.

ILIE

(aşezându-se pe scaunul cu pătura)

Tu de unde ai mai apărut? Pe aici nu o să faci mulţi purici, să ştii.

Se aude uşa de la intrare deschizându-se şi pasul apăsat al lui NEA VASILE. ILIE sare de pe scaun şi îşi face de lucru în sacoşa albastră din care scoate un colţ de pâine.

NEA VASILE

(îndreptându-se spre şopron)

Mă, băiete, nu ţi-am zis că scaunul ăla e ocupat?

ILIE

(aplecându-se şi arătând după pisică)

Ea l-a ocupat, eu doar l-am eliberat.

NEA VASILE

(aşezându-se la masa şi descoperind farfuria din care ies aburi)

De unde ai mai adus-o şi pe asta? Ia mâţa de aici şi du-te.

ILIE

(luând pisica în braţe)

Nu am adus-o eu, dar te scap de ea, că nu vrea sa stea cu un nemulţumit ca tine.

NEA VASILE

(oftează şi scoate pâinea din sacoşă)

Nici eu.

ILIE

(îndreptându-se spre poartă cu pisica în braţe)

Vezi că ai furculiţă în sacoşă. Vin mai târziu după vase. Poftă bună.

NEA VASILE începe să mănânce privind în gol peste farfurie, spre casă. Se aude scârţâitul porţii şi ILIE care fluieră îndepărtându-se cu pisica în braţe.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE stă cu cotul sprijinit de masă şi priveşte în gol. Din când în când îşi trece mâna prin păr şi oftează adânc. Pe masă sunt firmituri, farfuria goală şi furculiţa murdară rămase de la micul dejun.

Se aude poarta scârţâind. NEA VASILE priveşte spre poartă, dar nu se vede nimic. Iarba de pe lângă alee se mişcă. NEA VASILE se ridică şi priveşte atent. Din iarbă iese pisica tărcată cu care ILIE plecase mai devreme din curtea bătrânului.

NEA VASILE

(plecând din şopron spre poartă, în întâmpinarea pisicii)

Şi dacă nu i-aş fi zis să o ia de aici…

NEA VASILE

(aplecându-se să ia o piatră cu care aruncă după pisică)

Ztt de aici, n-am nevoie de musafiri. N-ai auzit să pleci?

Pisica se tolăneşte în iarbă şi se linge pe labe. NEA VASILE se apropie de pisică încercând să o alunge cu zgomote şi cu mişcări bruşte din picior. După o vreme, se lasă păgubaş şi se întoarce în şopron bolborosind.

NEA VASILE

O să pleci tu singură, ca de mâncare nu primeşti.

Pisica se ridică şi îl urmează şi când ajunge în şopron sare pe scaunul cu pătura şi se tolăneşte.

NEA VASILE

(scuipând a necaz spre pisică)

Ptiu, afurisito ce eşti. Locul ăla e ocupat, n-auzi?

NEA VASILE mai stă o vreme pe scaunul din şopron, uitându-se încruntat spre pisica tolănită pe pătura maro, care ocupă scaunul din cealaltă parte a mesei. Se ridică ţinându-se de marginea mesei şi pleacă spre casă.

NEA VASILE

(deschizând uşa)

Sper să pleci până când mă trezesc, că e vai de coada ta. Locul ăla e ocupat, n-auzi?

INT. SEARĂ. SUFRAGERIE

NEA VASILE scoate capul de sub pătură nervos şi încruntat şi încearcă să îşi acomodeze ochii întunericului din casă. Pe masa de la geam, pisica tărcată linge farfuria uscată.

NEA VASILE

(ridicându-se în capul oaselor)

Ptiu, afurisito. Fir-ar coada ta de mâţă vagaboandă. Ce-ţi veni cu farfuria aia, afurisito? Ztt de acolo, tu n-auzi?

NEA VASILE se ridică de pe canapea şi dă pisica jos de pe masă. Pisica se urca şi se ghemuieşte pe canapea, lângă pernă.

NEA VASILE

(zâmbind încruntat)

Şi uite cum mă pui tu să spăl şi vase. Doar nu am cum să le trimit lu’ Marioara linse de o mâţă vagaboandă ca tine. Of, fir-ar coada aia a ta…

NEA VASILE ia farfuria şi tacâmurile, scutură firmiturile în farfurie şi iese din cameră. Intră în bucătărie, care se află de cealaltă parte a holului care se vede prin uşa sufrageriei, şi aprinde lumina. Se aude apa curgând în chiuveta din bucătărie. Pisica leneveşte cu capul în pernă. NEA VASILE trece prin faţa geamului spre şopron şi se întoarce cu farfuria rămasă de dimineaţă şi cu sacoşa albastră cu resturi de pâine. Se aude cum spală vasele, apoi stinge lumina şi intră în sufragerie cu un castron de plastic.

NEA VASILE

(punând castronul jos lângă uşă)

Ia d-aci nişte lapte cu pâine. Dacă te strici la stomac, vezi pe unde faci mizerie. Hai, mâţă, treci la masă.

Pisica coboară din pat şi se duce la castron de unde lăpăie cu zgomot pâinea înmuiată în lapte. NEA VASILE se aşează pe canapea şi priveşte pe geam spre poartă, trăgând din când în când cu ochiul spre pisică.

Se aude scârţâitul porţii şi ILIE intră în curte, uitându-se spre şopron. Se îndreaptă apoi spre uşa de la intrare. Se aud paşi în hol şi ILIE apare în uşa sufrageriei. Aprinde lumina şi priveşte uimit spre bătrânul care se uită când pe geam, când la pisica.

ILIE

Văd că v-aţi împrietenit.

NEA VASILE

Parcă ţi-am zis să o duci de aici.

ILIE

Am dus-o, ce vină am eu că e nebună şi s-a întors?

NEA VASILE

Am spălat farfuriile, sunt în bucătărie pe masă.

ILIE

(privind nelămurit spre bătrân)

Tu? Ai spălat vasele?

NEA VASILE

(vorbind peste băiat)

Şi aşteaptă să termine de mâncat, să o scoţi în stradă de aici. Poate înţelege mesajul.

ILIE

Nu cred că înţelege. Dar o iau, dacă zici…

NEA VASILE

Crezi că seamănă cu tine?

ILIE

Sau cu tine…

NEA VASILE

Hai, n-ai plecat? Limbă ascuţită ca tac-tu ce ai…

ILIE se întoarce din uşă şi se îndreaptă spre bucătărie. Se aud farfuriile aşezate una peste alta. ILIE se întoarce cu farfuriile în sacoşa albastră pe care o ţine în mâna dreaptă. Cu stânga apucă pisica şi dă să se întoarcă în hol.

NEA VASILE

(privind cu coada ochiului spre ILIE)

Lumina eu am aprins-o?

ILIE se întoarce şi stinge lumina cu cotul drept.

ILIE

(vorbind cu pisica, dar cu voce tare)

Ce oi fi văzut la urâciosul ăsta, nu ştiu, zău…

NEA VASILE

Hai la revedere. Mulţumeşte-i maică-tii de mâncare.

NEA VASILE rămâne pe canapea şi priveşte cum ILIE iese din curte cu sacoşa cu farfurii într-o mână şi cu pisica în cealaltă. Face stânga pe lângă casă. Îl urmăreşte cu privirea până trece de gardul casei, apoi se întinde pe canapea, cu spatele la geam şi trage pătura peste cap. Stă câteva secunde aşa, scoate capul de sub pătură şi se întoarce cu faţa spre geam. Zâmbeşte privind prin întuneric spre locul unde mai devreme a pus bolul.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE deschide uşa puternic şi iese în faţa casei privind curios spre poartă, apoi spre şopron. Nimic nu se mişcă în curte. NEA VASILE se apropie de masa din şopron şi se uită la scaunul cu pătura maro. Pisica doarme nestingherita pe pătură.

NEA VASILE

(oftând adânc, nelămurit)

Te-ai întors, afurisito. Ai umplut pătura asta de păr. Las’ că te rezolv eu, să văd pe unde mai intri.

NEA VASILE se duce în şopron şi caută printre cutiile plouate. Dintr-una dintre ele, scoate o trusă de scule cu care se îndreaptă spre poartă. Îşi suflecă mânecile şi scoate poarta din balamale. Cu un cleşte şi un ciocan îndreaptă balamalele, apoi face dintr-o bucată de sârmă o închizătoare. Montează la loc poarta şi o leagă cu cercul de sârmă.

Se întoarce în şopron şi pune trusa de scule pe masă. Apucă pisica sub braţ şi pleacă din nou spre poartă. Deschide poarta care scârţâie puternic.

NEA VASILE

(ieşind din curte şi închizând poarta în urma lui)

Tre să şi ungem poarta asta, scoală şi morţii din mormânt…

NEA VASILE se uită nedumerit în stânga şi în dreapta. Se întoarce spre dreapta şi pleacă cu pas apăsat, cu pisica sub un braţ şi cu cealaltă mână în buzunar.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE ajunge la o curte cu gard înalt, prin care nu se vede nimic. Poarta este înaltă, vopsită îngrijit în verde închis. Nehotărât, NEA VASILE apasă clanţa şi intră în curte.

În curtea îngrijită, cu flori, iarbă şi rânduri de răsaduri, stau la masă, la umbră, NELU (38), un bărbat bine făcut, îmbrăcat în pantaloni bleumarin de trening şi un tricou alb, şi MARIOARA (35), într-o rochiţă înflorată, cu părul brunet prins într-o coadă la spate. CRISTINA, o fetiţă blonduţă de 5 ani se joacă pe iarbă, lângă masă.

NELU

(observă prezenţa bătrânului şi se ridică să îl întâmpine)

Tată? Eşti bine?

NEA VASILE

Sunt cum oi fi. Să vă fie de bine.

NELU

Daca ştiam că vii, te aşteptam cu masa. L-am trimis pe Ilie cu o omletă şi roşii. Nu v-aţi întâlnit?

NEA VASILE

Nu, am ocolit, să scap de companie. Probabil stă pe la poartă, am reparat-o de dimineaţă. Am venit să vă aduc apucata asta de pisică, poate reuşeşte CRISTINA să o îmblânzească şi să o ţină pe aici, să nu mai lase păr peste tot la mine.

CRISTINA se ridică de pe iarbă şi se duce să ia pisica din braţele bătrânului.

NEA VASILE

(mângâind fetiţa pe cap)

Ţine-o bine, e grasă afurisita.

CRISTINA

(ridicându-se pe vârfuri)

Cum o cheamă, bunicule?

NEA VASILE

Nu ştiu cum o cheamă, spune-i şi tu Pătraţica, îţi place?

CRISTINA

(zâmbind încântată şi cărând pisica spre locul ei de joacă)

Pot să o păstrez eu pe Pătrăţica?

NEA VASILE

Te roagă bunicul să o păstrezi.

(apoi în şoaptă)

Să nu ii dai voie să plece să vină pe capul meu.

Părinţii privesc spre CRISTINA încântată de noua ei jucărie, apoi spre NEA VASILE care se îndreaptă spre poartă.

MARIOARA

NEA VASILE, nu rămâi la masă? Tre să se întoarcă şi Ilie de acum.

NELU

Hai, tată, stai. De toamna trecută nu ai mai ieşit din casă, mai schimbăm şi noi o vorba.

NEA VASILE

(cu spatele la ei, mergând spre poartă)

Ce vorbă să schimbăm? Mă duc acasă, mă aşteaptă o omletă rece.

NELU

Ai grijă, tată!

NEA VASILE dă din cap şi iese pe poartă fără să privească în urmă.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE ajunge în faţa porţii lui şi îl vede pe ILIE stând în şopron.

NEA VASILE

(încercând să deschidă poarta)

Cum ai intrat în curte, afurisitule? Am reparat poarta.

ILIE

(venind spre poartă)

Aia se cheamă că ai reparat-o? În ghemul ăla de sârmă crezi că stăteam eu? Iaca, eu am reparat-o. Şi îţi dau cheia să intri doar daca promiţi că mâine ne apucăm de grădină.

NEA VASILE

Nimic. Şi du-te acasă, că te aşteaptă maică-ta cu masa.

ILIE

Da’ tu de unde ştii?

NEA VASILE

Am fost să îţi duc pisica aia afurisită, poate o îmblânzeşte Cristina. Pătrăţica o cheamă. De la cap pătrat, că nu înţelege. Ca şi tac-tu şi ca şi tine.

ILIE

(sprijinindu-se de poartă, pe dinăuntru)

Şi mai ştim noi pe cineva. Dacă vrei cheia, mâine ne apucăm de grădină. Şi hotărăşte-te odată, s-a răcit omleta aia.

NEA VASILE

(întinzând mâna după cheie prin gaura din poartă)

Afurisitule, cu cine oi semăna. Te aştept la 6, că treaba în grădină nu se face la prânz când te trezeşti tu. Şi dă cheia încoace.

ILIE îi întinde bătrânului cheia, acesta descuie încercând să pară nervos şi trece pe lângă băiat fără să îl privească. ILIE iese din curte şi o ia spre casă, ocolind casa prin stânga.

ILIE

(privind înapoi spre bătrânul care se îndreaptă spre şopron)

Încuie poarta, că doar nu m-am chinuit degeaba. Şi poate speli şi farfuria, mama a zis că e semn bun.

Bătrânul nu răspunde nimic. Cu mâinile în buzunar şi şchiopătând se îndreaptă spre şopron. Se aşează la masă şi mănâncă omleta şi roşiile, privind din când în când spre poartă.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE stă în uşa casei, îmbrăcat în maieul găurit şi lăbărţat şi tremurând de frig. Se uită spre şopron. Pisica nu e acolo.

NEA VASILE

(frecându-şi mâinile şi braţele ca să se încălzească)

Bine că n-a mai venit, afurisita! Lasă păr peste tot.

NEA VASILE se uită peste gard după ILIE, care nu se vede. Strada e pustie. Oftând, intră în casă de unde se întoarce îmbrăcat cu o cămaşă şi cu o şapcă verde pe cap. Lasă la intrare papucii şi încalţă ghetele acoperite de praf.

Se îndreaptă spre şopron de unde alege, din stiva de scule sprijinite de perete, o săpăligă, o greblă, o lopată, pe care le verifică pe toate părţile şi se asigură ca mânerele stau bine înfipte.

ILIE apare în faţa porţii şi cască cu poftă. Într-o mână ţine o sacoşă cu mâncare.

ILIE

(sprijinindu-se de poartă)

Îmi dai drumul înăuntru sau mă culc aici pe trotuar?

NEA VASILE

(îndreptându-se de spate, lasă uneltele deoparte şi pleacă spre poartă)

La somn te grăbeai tu? Că grădina te pomeni că o curăţ singur…

Bătrânul ajunge la poarta şi descuie, ILIE intră în curte întinzându-se şi căscând.

ILIE

(oprindu-se să măsoare din privire buruienile crescute în curte)

O să fie de treaba, bag seama. Pisica unde e?

NEA VASILE

Pătraţica? Nu e aici, se pare că a înţeles mesajul.

ILIE se îndreaptă spre şopron, cu bătrânul pe urmele sale.

ILIE

(lăsând mâncarea pe masa)

Nici acasă nu e. Credeam că a fugit înapoi la tine, dar se pare ca a fugit de tot.

NEA VASILE se încrunta, aplecându-se cu un oftat să ridice săpăliga.

NEA VASILE

Lasă vorbăria şi pune mâna pe treabă. Dă-o-ncolo de pisică, afurisita. Bine că a plecat.

ILIE

Pai ce, am zis eu ceva?

Cei doi se apucă de treabă în grădină, curăţă aleea şi buruienile de la poartă. Bătrânul tace încruntat şi se uită curios peste gard. ILIE fluieră o melodie.

NEA VASILE

(lăsând deoparte săpăliga şi dându-şi la o parte şapca de pe frunte)

Nicio pisică nu stă cu mine. Fir-ar a naibii de treabă.

ILIE

Păi nu tu ai gonit-o?

NEA VASILE

Taci, mă, iar eşti tu deştept?

Când soarele începe să bată cu putere, cei doi se retrag în şopron la umbră, să mănânce. ILIE scoate din sacoşă senvişurile şi sticla de apă. Bătrânul se descalţă de ghete la uşă casei.

NEA VASILE

(încălţând papucii)

Nu pune mana nespălat pe mâncare.  Nimic nu te-a învăţat tac-tu ăla…

ILIE se îndreaptă spre uşă şi cei doi intră în casă, închizând uşa în urma lor.

EXT. ZI. CURTE

NEA VASILE deschide uşa şi se îndreaptă spre şopron. În urma lui, vine ILIE, aducând farfurii şi pahare. Cei doi împart senvişurile. NEA VASILE se aşează pe scaun, ILIE îşi trage o cutie de lângă peretele casei. Scaunul cu pătura rămâne neocupat. NEA VASILE se uită spre scaun şi înghite cu noduri.

ILIE mănâncă în linişte, bătând ritmul cu piciorul sub masă. Pe lângă picioarele lui, se vede pisica tărcată, plimbându-se tacticos.

ILIE

(mestecând)

Cred că avem musafiri.

NEA VASILE

Taci, mă, nu vorbi cu gura plină. Nu te-a învăţat…

ILIE

(întrerupându-l)

Da, nu m-a învăţat fiu-tu nimic, ce să zic. Ţi s-a întors pisica.

Pisica se gudură pe lângă picioarele bătrânului, apoi se urcă pe scaun.

NEA VASILE

(zâmbind încurcat)

Ce cauţi acolo, afurisito? Locul ăla e ocupat, n-auzi? Nu degeaba o cheamă Pătrăţica… de la cap pătrat adică…

ILIE

Nu degeaba e pisica ta. Cum e sacul, şi peticul.

NEA VASILE

(încercând să pară deranjat)

Nu e pisica mea. Ia să ţi-o duci acasă!

ILIE

Nu o duc nicăieri. Şi să îi laşi ceva din senvişul tău, că de la mine nu îi dau nimic.

Bătrânul toarnă apă în pahare şi bea pe nerăsuflate, în timp ce cu cealaltă mână scoate o felie de salam din senviş şi o aruncă pisicii pe scaun.

NEA VASILE

Na d-aici, afurisito.

Bătrânul zâmbeşte mulţumit, în timp ce ILIE îşi termină în tăcere senvişul. Băiatul se ridică de la masă, întinzându-se.

ILIE

(scuturând firmiturile de pe masă peste pisică)

Diseară face mama peşte. Te aşteptăm. Mujdeiul îl aduci tu.

NEA VASILE

(uitându-se spre pisică)

Pai şi cu asta ce fac?

ILIE

Adu-o şi pe ea. Fraiera ştie drumul înapoi, pare-se.

Băiatul mângâie pisica şi se îndreaptă spre stradă. De la poartă se întoarce şi strigă bătrânului.

ILIE

Săru’mâna, bunicule. Ne-a fost dor de tine.

Bătrânul îl priveşte până când ILIE dispare după colţul caselor. Zâmbeşte şi fruntea îi este descreţită.

NEA VASILE

(uitându-se spre pisică)

Ai umplut pătura de păr, afurisito!

FADE OUT

Leave a Comment