Dacă de povestit nu mai povestesc nimic, sau cel puțin nu aici, măcar reclamă să-mi fac, ștergând astfel un pic și praful de pe parola de admin pe care era cât pe ce să nu mi-o mai amintesc. Înainte de pauza publicitară, însă, mulțumesc trecătorilor (rătăciți sau nu) care au mai trecut pe aici și mi-au mai lăsat ba un comentariu, ba un link drăguț cu bufnițe, ba una, ba alta.

Acestea fiind zise, Art Bazar la Lente, Gen. Praporgescu 31, între 13 și 15 mai, de la 12.00 la 19.00. Vânzătorii au numai lucruri frumoase, bijuterii, accesorii, genți, jucării, hăinuțe, decorațiuni, cosmetice. Vizitatorii au, cu siguranță, de unde să aleagă niște cadouri drăguțe pentru diferite fericite ocazii. Lente, după obicei, are limonade, vinuri albe, pui și vită gătite în fel și chip, deserturi cu fructe și, pentru toți cumpărătorii, câte o cafea din partea casei.

Pe curând, deci!

Vreau să fiu soră mai mică. Vreau să mă ţin de sport. Vreau să învăţ să uit, că iertatul nu e suficient. Vreau să nu mai fiu geloasă. Vreau să scap de frustrări. Vreau să îmi văd numai de treaba mea. Vreau să nu mai fiu geloasă. Vreau să mă plimb mai mult. Vreau să nu mai stau atât de mult la laptop. Vreau să nu mai vreau atâtea lucruri…

Mi-a luat ceva până să cad la pace cu numele meu, cred că am mai zis-o şi cu altă ocazie… Aş fi vrut să mă cheme Alexandra, nu mă cheamă. Am trecut peste şi acum îmi place sonoritatea când mă prezint… Anca Pandrea. Uneori sunt chiar distractive completările de rigoare: nimic de-a face cu actriţa, nici cu profesorul de matematică. Nu, nu îi cunosc. Uneori coincidenţa prinde bine, ca atunci când eram în căutări imobiliare şi agenta era foarte săritoare sperând la un autograf. I-a trecut când m-a văzut cu codiţe şi pistrui.

Revin. Nimic de-a face cu actriţa. Pe cuvânt de onoare. Şi nici cu pozele care au umplut internetul. Pe cuvânt de pudică. Însă, când vine vorba de libertatea de navigare pe Internet şi profilurile de pe toate site-urile sociale pe care am ajuns să semnez condica din când în când, nu prea am cum să mă pun de-a curmezişul dacă lumea care vede că mă cheamă Anca Pandrea mă confundă cu dumneaei.

De neînţeles pentru mine, în ultima săptămână sau cam aşa, m-au cam inundat cererile de prietenie ciudate pe Facebook. O grămadă de dubioşi pe care nu îi cunosc şi pe care i-am refuzat subtil. Şi nişte mesaje:

Va admir mult pentru relatia pe care o aveti. Putini stiu cat de apropiate pot fi doua persoane care au o relatie atat de deschisa ca a dvs. Lasati deoparte toate comentarile rautacioase pentru ca acele persoane ori nu sunt atat de deschisi cat sa va inteleaga, ori nu sunt in stare sa aiba asa ceva cu partenerul de viata si va invidiaza. Toate cele bune! Simona

Va felicit si ma bucur ca ati avut curajul sa faceti pozele

Răspund. “Wtf?” la primul. După ce mi-a picat fisa, târziu, că sunt ardeleancă, răspund la al doilea: “Ma confundaţi, este o coincidenţă de nume.” Răspunsul m-a lovit în cap. “Nu am gresit destinatarul dar daca nu vreti sa ma acceptati nici o problema va admir pe amindoi mi-au placut filmele cu Sergiu Nicolaescu si cu Dv daca va-m deranjat imi cer scuze”.

Pandrea, Altă Anca. Îmi pare bine de cunoştinţă.

Acum ceva vreme v-am prezentat-o pe Ascent, bicicleta mea de oraş. Era prin aprilie şi de atunci sărăcuţa mai mult a stat. La mine în hol, pe la cafenea, iar la mine în hol. Am fost total adversă faţă de plimbatul cu bicicleta anul ăsta, nu ştiu de ce… Mi-am dorit mult bicicleta, mi-e tare dragă şi mă înmoi toată când mă uit la poze, dar am o fost o leneşă şi trei sferturi şi ea a avut o vară tare plicticoasă din cauza mea…

Aşa că am decis să o dau pe Ascent mai departe cuiva care să aibă grijă de ea şi care sa o plimbe şi să se lase plimbat mai des decât m-am lăsat eu. În 6 luni am mers vreo 50 de km cu ea, cred că oricine poate bate acest record.

Detalii despre Ascent. Kross Ascent. Cumpărată nouă de la Ciclop (preţul actual pe site este de 1599 lei). De pe site-ul Ciclop:

Ascent este cea mai sport bicicletă din gama de oraş de la Kross. Un cadru uşor din aluminiu, portbagajul solid şi blindajul de apărători de la roţi şi de la lanţ mai atenuează din atitudinea hotărâtă a bicicletei.

Detalii tehnice:

Cadru: Aluminiu, mărimea M (19″)
Viteze: 3 (în butuc)
Schimbător viteză: Shimano Nexus
Frâne: Tektro Aquila 160mm (faţă, pe jantă), Tektro Aquila 180mm (spate, în butuc)
Cauciucuri: Schwalbe Silento II 700x35C
Şa: Selle Royal 8028 URC Wolf

Completări: Este foarte uşoară şi uşor de manevrat. Are un dispozitiv de blocare a roţii din spate şi cric, far şi stop cu baterii. Singurele modificări aduse sunt un anti-furt şi un sticker cu Decât o revistă.

Aştept veşti, dacă e cineva pe acolo care vrea să îi ofere o nouă casă şi mai multe plimbări lui Ascent (via comment sau e-mail la anka(at)hopsi.eu). În ceea ce priveşte preţul, primul gând este 1200 lei, dar putem discuta cu prima ocazie.

Mi s-a atras atenţia, discret, că pe la geamuri s-au strâns păianjeni, că mi-e curtea nemăturată şi praful de 3 luni şi un pic pe bibelouri. Adevărat, să îmi fie cu iertare. Nu am scuze şi nici întâmplări nemaiîntâlnite de povestit. Ce am făcut în ultimele trei luni?

• Am fost la mare o săptămână
• Am fost pe la bazin de câteva ori
• Am scris un scenariu de scurt-metraj cu care am câştigat etapa naţională a concursului de scenarii Nisi Masa
• Am citit şi am văzut nişte filme
• Am văzut Lie to me, primele două sezoane
• Am croşetat şi am mărgelit
• Am primit buvniţe noi
• M-am apucat de gătit
• Mi-am cumpărat nişte cămăşi
• Am primit un inel frumos
• M-am tuns (cred că de două ori, nu mai ştiu sigur)
• Am fost vegetariană timp de o lună şi un pic

S-au întâmplat câteva lucruri pe care nu le planificasem, altele planificate au rămas nebăgate în seamă. Cum se întâmplă de obicei, de altfel.

Buuuun, m-am întors, deci. Voi ce aţi mai făcut de când nu ne-am mai văzut?

Azi noapte am terminat de citit The Shining. După mai bine de opt luni. Nu am multe scuze pentru această lectură în ritmul melcului turbat, dar am o scuză foarte bună (pentru mine, cel puţin): mă aşteptam la cu totul altceva. Şi poate că aş fi renunţat după primele câteva zeci de pagini, dacă nu îmi pusesem în cap că citesc întâi cartea, apoi să văd filmul, şi musai vroiam să îl văd pe Jack Nicholson în rolul ăsta.

Să povestesc un pic despre începuturile relaţiei dintre mine şi această carte. Am văzut la librărie ediţia în română cu Jack Nicholson pe copertă, în varianta aici prezentă (şi luată de aici). Auzisem despre carte, despre film, despre Stephen King, dar trebuie să recunosc că am oarecum alte gusturi la lectură (asta ca să nu zic că uneori rămân în urmă cu scrierile clasice…). Dar când l-am văzut pe good old Jack pe copertă, ştiind ce roluri poate juca, am zic că da, domne, merită să o luăm pe calea musai întâi cartea-musai imediat după filmul.

Să încep cu veştile bune sau cu veştile proaste? Cartea m-a dezamăgit, pentru că aşteptările erau dincolo de tavan, doar Jack Nicholson era tatăl dement care urma să facă ceva înfricoşător. Multe descrieri, scrise frumos, de altfel, dar mult prea lungi; multe scene trecute, interesante, dar care construiesc un fel de aşteptare la nivelul căreia finalul nu va ajunge niciodată. Puştiul compensează şi este conturat frumos, cu all the shining în jurul lui. Dar un hotel care prinde viaţă? Morţi trecuţi pe care îi văd şi sânge-mâl? Animale de gard viu care o iau la goana prin curte? Unde se pierde pe drum tot potenţialul unei poveşti tragice ca urmare a unei alte poveşti tragice din trecut? Şi n-ar fi fost mult mai puternic şi mai aproape de monştrii pe care îi vedem zi de zi dacă nu era hotelul care punea stăpânire pe el, tatăl (fie el şi slăbit ca urmare a unei relaţii cu un tată denaturat), ci mai degrabă trecutul care transformă realitatea şi rănile nevindecate care încep să supureze? Şi de ce am parcurs cu răbdare bine peste 300 de pagini ca să ajung să citesc rânduri, pagini cu sufletul la gură de încleştare, iar acel ceva de care ar trebui să mă înspăimânt să fie un hotel bântuit?

Şi apoi filmul. OK, zic. Părerile sunt împărţite. Unii spun că filmul e cel mai tare, alţii pariază pe carte. În vreme ce scriu aceste rânduri, doi tineri absolveţi de facultăţi de profil îmi repetă obsesiv că filmul e o capodoperă. Da, pentru Jack Nicholson, căruia roluri înfricoşătoare i se potrivesc mănuşă. Da pentru unele cadre (copilul pe bicicletă urmărit de cameră, scena şi dialogul din toaletă). Da pentru labirint. Da pentru coloana sonoră, efectele crescânde şi momentele de suspans. Da pentru paginile scrise dement, la nesfârşit, nebunesc şi pentru sunetul sinistru al maşinii de scris. Dar nu pentru un rol necredibil al lui Wendy şi un Danny mai puţin spectaculos, deşi loc de manevră era grămadă. La fel de mare nu şi pentru scene care în carte curg natural şi la locul lor (chiar ireale cum sunt), iar în film sunt cârpite, doar pentru că au potenţial de a şoca.

Nu luaţi neapărat în seamă părerile unui cititor profan, sau ale unui spectator pe măsură de profan. Trebuia doar să zic că mă simt trădată şi dezamăgită şi, dacă nu aici, atunci unde?

Update 15 iunie

După mai multe discuţii, solicitări şi schimbări de program (concertul Aerosmith fiind unul dintre argumente, la fel şi orele alocate insuficiente şi o idee mai măreaţă care merită un început mai matinal), am decis, mai mult sau mai puţin unanim, să amânăm Arts and Crafts Tea Party pentru data de 27 iunie4 iulie, de la ora 12. Locaţia rămâne aceeaşi, Lente.

Ce se schimbă?

• Ce: Arts and Craft Tea Party plus, bonus, târg de cadouri handmade
• Când: 27 iunie, duminică, de la ora 12
• Bonus: un mic proiecţel handmade, astfel ca fiecare participant să înveţe ceva nou şi să rămână cu un mic suvenir. Eu mă gândesc la un accesoriu croşetat pentru păr, că la asta mă pricep, dar dacă aveţi alte idei, aştept cu interes să le aud.

Pentru târgul de cadouri şi/sau Arts and Crafts Tea Party, rog înscriere aici.

============================================

Mi s-a pus pata pe organizat lucruri diverse şi Etsy, site-ul care mi-a alimentat colecţia de buvniţe cu all things handmade, mi-a dat pretextul. Pe 18 iunie Etsy va fi vândut online chestii handmade de 5 ani şi grupuri locale de artizani de prin întreaga lume organizează party-uri tematice. Aşa că, am zis, organizez şi eu o întâlnire handmade, că tot am cârciumă de pus la dispoziţie.

Şi ca să terminăm cu bla-bla-ul şi să dăm drumul la detalii:

• Ce: arts and crafts tea party
• Cine: oricine meştereşte ceva pe acasă, fie că face cadou sau vinde, pe Etsy, Breslo, în magazine de artizanat sau pe străzile din centrul vechi
• Când: 18 iunie, de la ora 20. Apoi, as propune, în ultima sâmbătă din fiecare lună…?
• Unde: Lente, Gen. Praporgescu Nr. 31
• Ce să aduci: bună dispoziţie şi proiectele la care lucrezi
• Pe cine să aduci: prietenele care fac fimo sau mărgele, colegele care croşetează, amicele care fac croitorie… oricine are chef de o porţie bună şi relaxată de handmade
• Cum să confirmi: dă un semn aici: http://www.meetup.com/Etsy-Craft-Party/3387/.
• Bonus: Petrecerile cu cele mai multe confirmări până pe 7 iunie primesc handmade goodies de la Etsy.
• Cum să dai vestea mai departe: la tine pe blog (cu un link spre aici, pentru coordonare), pe twitter sau din gură în gură. Sau pune la tine pe blog butonul de mai jos.

Ice tea din partea casei!

De aici, via Botesteanu.

Perspectivă, punct de fugă, forme primare, haşurare, elipse, umbre. Şi Octav are multă, multă răbdare.

Ultimul lucru de care aveam nevoie era o comedie romantică siropoasă, dintr-o altă lume, puţin recentă şi greu de pătruns. Recunosc, aşadar, că motivul pentru care nu am schimbat canalul a fost Johnny Depp, cocoţat într-un copac, cu o pălărie haioasă, făcând senvişuri cu fierul de călcat sau povestind cu seriozitate despre ridurile stafidelor.

Am scris câteva cuvinte, dintre care mare parte despre J.D., pe Mixul de cultură.