Azi noapte am terminat de citit The Shining. După mai bine de opt luni. Nu am multe scuze pentru această lectură în ritmul melcului turbat, dar am o scuză foarte bună (pentru mine, cel puţin): mă aşteptam la cu totul altceva. Şi poate că aş fi renunţat după primele câteva zeci de pagini, dacă nu îmi pusesem în cap că citesc întâi cartea, apoi să văd filmul, şi musai vroiam să îl văd pe Jack Nicholson în rolul ăsta.

Să povestesc un pic despre începuturile relaţiei dintre mine şi această carte. Am văzut la librărie ediţia în română cu Jack Nicholson pe copertă, în varianta aici prezentă (şi luată de aici). Auzisem despre carte, despre film, despre Stephen King, dar trebuie să recunosc că am oarecum alte gusturi la lectură (asta ca să nu zic că uneori rămân în urmă cu scrierile clasice…). Dar când l-am văzut pe good old Jack pe copertă, ştiind ce roluri poate juca, am zic că da, domne, merită să o luăm pe calea musai întâi cartea-musai imediat după filmul.

Să încep cu veştile bune sau cu veştile proaste? Cartea m-a dezamăgit, pentru că aşteptările erau dincolo de tavan, doar Jack Nicholson era tatăl dement care urma să facă ceva înfricoşător. Multe descrieri, scrise frumos, de altfel, dar mult prea lungi; multe scene trecute, interesante, dar care construiesc un fel de aşteptare la nivelul căreia finalul nu va ajunge niciodată. Puştiul compensează şi este conturat frumos, cu all the shining în jurul lui. Dar un hotel care prinde viaţă? Morţi trecuţi pe care îi văd şi sânge-mâl? Animale de gard viu care o iau la goana prin curte? Unde se pierde pe drum tot potenţialul unei poveşti tragice ca urmare a unei alte poveşti tragice din trecut? Şi n-ar fi fost mult mai puternic şi mai aproape de monştrii pe care îi vedem zi de zi dacă nu era hotelul care punea stăpânire pe el, tatăl (fie el şi slăbit ca urmare a unei relaţii cu un tată denaturat), ci mai degrabă trecutul care transformă realitatea şi rănile nevindecate care încep să supureze? Şi de ce am parcurs cu răbdare bine peste 300 de pagini ca să ajung să citesc rânduri, pagini cu sufletul la gură de încleştare, iar acel ceva de care ar trebui să mă înspăimânt să fie un hotel bântuit?

Şi apoi filmul. OK, zic. Părerile sunt împărţite. Unii spun că filmul e cel mai tare, alţii pariază pe carte. În vreme ce scriu aceste rânduri, doi tineri absolveţi de facultăţi de profil îmi repetă obsesiv că filmul e o capodoperă. Da, pentru Jack Nicholson, căruia roluri înfricoşătoare i se potrivesc mănuşă. Da pentru unele cadre (copilul pe bicicletă urmărit de cameră, scena şi dialogul din toaletă). Da pentru labirint. Da pentru coloana sonoră, efectele crescânde şi momentele de suspans. Da pentru paginile scrise dement, la nesfârşit, nebunesc şi pentru sunetul sinistru al maşinii de scris. Dar nu pentru un rol necredibil al lui Wendy şi un Danny mai puţin spectaculos, deşi loc de manevră era grămadă. La fel de mare nu şi pentru scene care în carte curg natural şi la locul lor (chiar ireale cum sunt), iar în film sunt cârpite, doar pentru că au potenţial de a şoca.

Nu luaţi neapărat în seamă părerile unui cititor profan, sau ale unui spectator pe măsură de profan. Trebuia doar să zic că mă simt trădată şi dezamăgită şi, dacă nu aici, atunci unde?

Update 15 iunie

După mai multe discuţii, solicitări şi schimbări de program (concertul Aerosmith fiind unul dintre argumente, la fel şi orele alocate insuficiente şi o idee mai măreaţă care merită un început mai matinal), am decis, mai mult sau mai puţin unanim, să amânăm Arts and Crafts Tea Party pentru data de 27 iunie4 iulie, de la ora 12. Locaţia rămâne aceeaşi, Lente.

Ce se schimbă?

• Ce: Arts and Craft Tea Party plus, bonus, târg de cadouri handmade
• Când: 27 iunie, duminică, de la ora 12
• Bonus: un mic proiecţel handmade, astfel ca fiecare participant să înveţe ceva nou şi să rămână cu un mic suvenir. Eu mă gândesc la un accesoriu croşetat pentru păr, că la asta mă pricep, dar dacă aveţi alte idei, aştept cu interes să le aud.

Pentru târgul de cadouri şi/sau Arts and Crafts Tea Party, rog înscriere aici.

============================================

Mi s-a pus pata pe organizat lucruri diverse şi Etsy, site-ul care mi-a alimentat colecţia de buvniţe cu all things handmade, mi-a dat pretextul. Pe 18 iunie Etsy va fi vândut online chestii handmade de 5 ani şi grupuri locale de artizani de prin întreaga lume organizează party-uri tematice. Aşa că, am zis, organizez şi eu o întâlnire handmade, că tot am cârciumă de pus la dispoziţie.

Şi ca să terminăm cu bla-bla-ul şi să dăm drumul la detalii:

• Ce: arts and crafts tea party
• Cine: oricine meştereşte ceva pe acasă, fie că face cadou sau vinde, pe Etsy, Breslo, în magazine de artizanat sau pe străzile din centrul vechi
• Când: 18 iunie, de la ora 20. Apoi, as propune, în ultima sâmbătă din fiecare lună…?
• Unde: Lente, Gen. Praporgescu Nr. 31
• Ce să aduci: bună dispoziţie şi proiectele la care lucrezi
• Pe cine să aduci: prietenele care fac fimo sau mărgele, colegele care croşetează, amicele care fac croitorie… oricine are chef de o porţie bună şi relaxată de handmade
• Cum să confirmi: dă un semn aici: http://www.meetup.com/Etsy-Craft-Party/3387/.
• Bonus: Petrecerile cu cele mai multe confirmări până pe 7 iunie primesc handmade goodies de la Etsy.
• Cum să dai vestea mai departe: la tine pe blog (cu un link spre aici, pentru coordonare), pe twitter sau din gură în gură. Sau pune la tine pe blog butonul de mai jos.

Ice tea din partea casei!

De aici, via Botesteanu.

Perspectivă, punct de fugă, forme primare, haşurare, elipse, umbre. Şi Octav are multă, multă răbdare.

Ultimul lucru de care aveam nevoie era o comedie romantică siropoasă, dintr-o altă lume, puţin recentă şi greu de pătruns. Recunosc, aşadar, că motivul pentru care nu am schimbat canalul a fost Johnny Depp, cocoţat într-un copac, cu o pălărie haioasă, făcând senvişuri cu fierul de călcat sau povestind cu seriozitate despre ridurile stafidelor.

Am scris câteva cuvinte, dintre care mare parte despre J.D., pe Mixul de cultură.

Seven pounds nu este filmul obişnuit de savurat, analizat, discutat. De plăcut sau nu. Deşi eram cinci oameni în aceeaşi cameră, sunt sigură că fiecare a ţesut propria poveste, aşa cum şi eu am ţesut-o pe a mea. Şi povestea fiecăruia a luat chip şi formă după părerile de rău, tristeţile, nevoia fiecăruia de izbăvire.

Will Smith joacă rolul lui Tim Thomas, un tânăr vădit tulburat, care are nevoie să simtă că viaţa lui contează. Supravieţuitor al unui accident în care logodnica lui şi alte şase persoane şi-au pierdut viaţa din cauza neatenţiei sale, Tim vrea să îşi plătească păcatele, dând înapoi viaţă pentru fiecare viaţă luată.

Câteva cuvinte goale despre un film care mi-a plăcut mult, mult, pe Mixul de cultură.

si pirogravez…

În listuţa mea de 101 în 1001, am trecut că trebuie să fac un cadou unei persoane necunoscute. Şi am făcut-o, căci m-am înscris la un handmade pincushion swap. Adică a trebuit să lucrez manual, pentru o persoană pe care nu o cunosc personal, o pernuţă de ace.

Iată ce am lucrat: pe lângă pernuţa de ace, un suport şi un fel de breloc pentru foarfece şi o cutie pentru ţinut chestii de cusut.

Cadoul a plecat la începutul săptămânii către Australia şi sper să o bucure pe Kylie.

Noua mea bicicletă. Ne-am plimbat preţ de 20 minute, uşor, uşor. Diseară mergem împreună acasă. Avem planuri mari împreună, mai mari şi mai îndelungate decât anul trecut. Ah, şi o leg bine, ferită de vedere, sau o duc direct în casă.

De la Laleluţa am păstrat doar mănuşile. Şi filmarea cu hoţul de biciclete.

Să mă poarte sănătoasă.

Poate vă este cunoscută din La science des rêves sau din Antichrist, cea mai recentă producţie, extrem de controversată, a lui Lars von Trier. Sau poate i-aţi ascultat primele două albume de studio, Charlotte for Ever(1986) şi 5:55 (2006).

Pentru mine a fost o surpriză deosebit de plăcută şi tulburătoare să descopăr cântăreaţa din spatele actriţei, o alegere foarte bună pentru o după-amiază răcoroasă, cu un pahar de vin.

Mai multe despre album, pe Mixul de cultură.