Altă Anca Pandrea

Mi-a luat ceva până să cad la pace cu numele meu, cred că am mai zis-o şi cu altă ocazie… Aş fi vrut să mă cheme Alexandra, nu mă cheamă. Am trecut peste şi acum îmi place sonoritatea când mă prezint… Anca Pandrea. Uneori sunt chiar distractive completările de rigoare: nimic de-a face cu actriţa, nici cu profesorul de matematică. Nu, nu îi cunosc. Uneori coincidenţa prinde bine, ca atunci când eram în căutări imobiliare şi agenta era foarte săritoare sperând la un autograf. I-a trecut când m-a văzut cu codiţe şi pistrui.

Revin. Nimic de-a face cu actriţa. Pe cuvânt de onoare. Şi nici cu pozele care au umplut internetul. Pe cuvânt de pudică. Însă, când vine vorba de libertatea de navigare pe Internet şi profilurile de pe toate site-urile sociale pe care am ajuns să semnez condica din când în când, nu prea am cum să mă pun de-a curmezişul dacă lumea care vede că mă cheamă Anca Pandrea mă confundă cu dumneaei.

De neînţeles pentru mine, în ultima săptămână sau cam aşa, m-au cam inundat cererile de prietenie ciudate pe Facebook. O grămadă de dubioşi pe care nu îi cunosc şi pe care i-am refuzat subtil. Şi nişte mesaje:

Va admir mult pentru relatia pe care o aveti. Putini stiu cat de apropiate pot fi doua persoane care au o relatie atat de deschisa ca a dvs. Lasati deoparte toate comentarile rautacioase pentru ca acele persoane ori nu sunt atat de deschisi cat sa va inteleaga, ori nu sunt in stare sa aiba asa ceva cu partenerul de viata si va invidiaza. Toate cele bune! Simona

Va felicit si ma bucur ca ati avut curajul sa faceti pozele

Răspund. “Wtf?” la primul. După ce mi-a picat fisa, târziu, că sunt ardeleancă, răspund la al doilea: “Ma confundaţi, este o coincidenţă de nume.” Răspunsul m-a lovit în cap. “Nu am gresit destinatarul dar daca nu vreti sa ma acceptati nici o problema va admir pe amindoi mi-au placut filmele cu Sergiu Nicolaescu si cu Dv daca va-m deranjat imi cer scuze”.

Pandrea, Altă Anca. Îmi pare bine de cunoştinţă.