Ca tot omul, am şi eu nişte frici inexplicabile, un pic ciudate, sărite, neaşteptate.
Mi-e teamă că, la un moment dat, uşa de pe partea de taxi în care stau se va deschide şi voi cădea pe şosea, din mers. Poate ar trebui să pun mâna să îmi iau bicicletă…
Şi mai îmi este teamă că, trecând pe lângă porumbei sau printre ei, unul mă va lovi când îşi va lua zborul. Asta s-a întâmplat, ieri. M-a izbit fix în cap. Şi nu era un porumbel subţirel deloc.
{ 2 comments… read them below or add one }
Proumbeii sunt cei mai nesimtiti!
Si eu am o frica: cand merg cu bicicleta pe langa Dambovita pe splai, stii ca sunt pescari acolo cu undite right? Ei, imi e frica sa nu lanseze unul undita cand trec eu pe langa el si sa ma agate cu carligul de nas!
MOO!!