Un apartament luminos din care se vede în depărtare parcul Herăstru. Perdelele trase de la geamuri, uşa larg deschisă. Se aud urale şi un comentator care vorbeşte limba engleză. O voce caldă, gravă mulţumeşte celor prezenţi pentru că, nu-i aşa, vor face linişte. Are voce de arbitru, mă gândesc. Mă uit în jur din uşa sufrageriei. Oameni nicăieri, dar uralele continuă să se audă.
Dintr-o dată, pe covorul cu modele florale în maro şi grena o minge de tenis. Şi un copil de mingi care fuge după ea. Nu ştiu de unde a apărut, dar poartă o şapcă roz închis (?), aşa că mi-am închipuit că e din echipa de la Australian Open. Ia mingea şi dispare, nu ştiu unde. În fundal se aude, Federer, al zecelea as al partidei. Davydenko dezamăgit.
Ahaaaa, îmi zic, meciul din sferturi la care am adormit. Dar ce caută la mătuşa în sufragerie? Nu mai apuc să continui firul (i)logic, e Davydenko la serviciu şi face dublă greşeală. În văd aruncând racheta cât colo, sub măsuţa de televizor şi fugind în bucătărie. Fug după el, doar sunt un fel de gazdă, că mătuşă-mea nu e pe nicăieri. Nu prea se uită la tenis…
În bucătărie, geamurile larg deschise şi un ibric de cafea pe foc. Vreau să îl servesc pe Davydenko, dar îmi răspunde nervos ceva într-o altă limbă decât alea pe care le cunosc. Mă lămuresc după ton că nu e de cafea. Mă uit mai atent la el, plin de riduri şi smulgându-şi părul. Cât o fi durat meciul, că doar când a început era tinerel şi în formă…?
Antrenorul şi un băiat de la pază vin şi îl târăsc pe sărmanul amărât înapoi pe teren. Federer se plictisise deja aşteptând şi dând autografe, de mai multe ori, aceloraşi oameni. Apartamentul e mic, nah, două camere, câtă lume să încapă…?
Se mai joacă un serviciu, două, un set. Davydenko izbucneşte în lacrimi şi fuge târând prosopul şi un copil de mingi agăţat de el. Din nou în bucătărie, în picioarele goale pe gresia rece. Ţipând din toţi rărunchii şi dându-şi palme.
Se aude soneria care acoperă uralele publicului când Federer face nişte scheme isteţe. La uşă, vecina de perete cu peretele în care Davydenko începuse să dea cu pumnii. Copii, mai încet aici, la ora asta lumea se uită la tenis.
Se aude soneria. Nu la mine, la vecina. Mă trezesc. Federer tocmai a făcut 6-0 cu Davydenko în setul trei al meciului la care am adormit. Sunt încă tineri amândoi şi, cel mai important, nu la mine în sufragerie.
Notă despre realitatea nevisată: era miercuri dimineaţa, ieri, pe la 8 jumate. A sunat ceasul, trebuia să deschid cârciuma. M-a salvat Bogdan şi a deschis el, dar înainte să plece a dat drumul la televizor. Se juca meciul din sferturi Federed vs. Davydenko. Am văzut cu ochii cârpiţi şi gălbenuşul în gât primul set. Federer şi-o lua grav de la ală micu’ de pe locul 6 în clasamentul mondial care îi mai făcuse felul şi altă dată. Am aţipit, supărată.
Notă despre tenis şi alte sporturi: Eu nu mă pricep mult la sporturi de niciun fel, dar când îmi place de câte cineva, ţin cu el/ea la toate competiţiile. Federer e unul dintre cei aflaţi în această situaţie, pe lângă Magdalena Neuner la biatlon fete, Gregor Schlierenzauer la sărituri cu schiurile şi Neil Robertson la snooker. E într-adevăr mai complicat când joacă Federer cu Nadal, dar nu e cazul aici.
Notă despre apartament: Posibil să mă mut la mătuşa în apartament, ca să nu mai plătesc chirie şi să strângem băierele pungii. Apartament în care am mai stat şi care îmi cam place. La o aruncătură de băţ de Herăstrău.
Notă despre motivaţia acestei scriituri: I-am povestit lui Seba despre acest vis făcându-l să se prăpădească de râs. A promis că o să comenteze pe blog dacă povestesc visul. Pentru acest motiv şi numai pentru acest motiv, iacă-mă.
Notă despre vise: Când visez, dorm prost. Pentru că visez intens şi adevărat şi, chiar mai grav decât atât, chiar în vis ştiu că visez şi că aş dormi mult mai bine dacă nu aş visa. De cele mai multe ori nu îmi aduc aminte ce visez, după ce am terminat de visat, sunt însă câteva vise care rămân.
{ 1 comment… read it below or add one }
cand viseaza Ancuta realitatea sufera mutatii influentata de scenariul visului si nu invers. Saracu’ Mr. Personality si-a furat-o cu sasezero iar copilu’ de mingi s-a ales cu o ditamai buba rozinchis in genunchi… Sau?!