Unul dintre principalele motive pentru care am stat destul de departe de blog, twitter, laptop & co in ultimele 3+ săptămâni (şi nu a fost rău deloc) a fost cadoul secret. Despre care am ciripit vag, din când în când.
A venit momentul să desecretizez secretul şi să fac public cadoul, căci tare mândră sunt de el, din mai multe motive:
- este primul hobby, dintre toate cele multe de care m-am apucat anul ăsta, care a prins formă şi are o finalitate
- cadoul este făcut cap-coadă de mânuţele mele două, cu tone multe de răbdare de care nu mă credeam capabilă
- cadoul şi-a făcut treaba bine: a fost livrat la timp, în seara de ajun, şi a bucurat destinatarul
Şi ca să nu lungesc povestea mai mult decât e cazul, cadoul secret este… un set de şah.
Setul a fost lucrat cu o maşină de traforat electrică achiziţionată de la Proxxon după un model din cartea Wooden Chess Sets You Can Make (de la Books Express) şi cu lemn de balsa (foarte uşor şi… ciudat) de la Phoenix Models. Mulţumesc pentru rapiditatea livrării, răbdare, calitatea produselor şi a serviciilor.
În plus, am cumpărat lipici pentru lemn, aracet, lacuri (patru culori şi unul incolor) pe bază de dizolvant şi altele pe bază de apă, dizolvant, pânze de traforaj de rezervă, un set de şpacluri, chit de lemn, şmirghel, cleme în F (dacă aşa s-or numi) de diferite mărimi, pânză pentru tapiţat cutia (am renunţat între timp la idee), pensule, culori acrilice. Sfaturi şi informaţii tehnice am primit de la Mircea, mulţumesc.
Atelierul secret (căci unde altundeva se poate face un cadou secret) a fost organizat la bunica în sufragerie, care m-a găzduit bucuroasă, cu mâncare, răbdare, o masă, un scaun, un halat de lucru, şurubelniţe, cuie şi alte nimicuri, mai bine de trei săptămâni, câte 6-8 ore pe zi.
Am aruncat mai mult de dublul pieselor finale, din diverse motive, vizibile sau nu pentru ochiul privitorului/primitorului de cadou. Piesele au fost lăcuite în patru straturi, tabla în trei straturi, cutia a fost vopsită cu acrilic. La bunica în sufragerie mirosea deopotrivă a sarmale şi a dizolvant de vopsea, ceea ce a deranjat-o mult mai puţin decât a bucurat-o faptul că nepoata venea zilnic pe acasă.
Una peste alta, a fost o experienţă extrem de plăcută. În plus faţă de reacţia foarte frumoasă la cadou, am avut timp să îmi pun ordine în gânduri (da, am vorbit singură o grămadă) şi să îmi aduc aminte ce mult îmi place să fac lucruşoare de mână. Din păcate, organizarea a lăsat de dorit şi fetele nu au mai apucat cadouri handmade. Noroc că există Cărtureşti.
{ 2 comments… read them below or add one }
felicitari! imi plac pozele. un cadou facut cu manutele tale inseamna mult mai mult decat unul gata luat din magazin!
Multumesc >:D<
{ 1 trackback }