Depresia de august s-a terminat din momentul în care a început septembrie. Bănuiesc că şi toamna are depresiile ei, aşa că nu o să mă grăbesc să mă bucur.
Dar toamna are şi ploi mărunte şi tăcute care nu te grăbesc afară din aşternuturi, care îţi cântă poveşti la geam şi în băltoacele în care se reflectă câte un trecător. Şi copaci în haine colorate cu nuanţe de soare care se mişcă graţios după vânt şi se scutură de tristeţile vechi şi neputinţe. Mai are gemul de prune al bunicii, plăcinta de dovleac, strugurii care se fac must. Gutuile aurite pe care le mănânc cu sare, creioanele noi şi proaspăt ascuţite şi ceaiurile fierbinţi cu lămâie şi miere.
Toamna te poţi ghemui în palma cuiva care să îţi ţină de cald şi să te vegheze şi poţi spera că natura va îngropa sub frunzele scârţâitoare tot ce trebuie ascuns şi uitat.
Şi mie îmi place toamna.
{ 1 trackback }
{ 0 comments… add one now }