În faţa unui copil cu ochii în lacrimi, care trage după el o sacosă uriaşă şi parcă toate grijile din lume. Merge cu umerii aduşi, sub povara unor probleme care nu ar trebui să fie ale lui. Se uită în jur şi nu e nimeni care să i le ia de pe cap. Aşa că trece mai departe, cu paşii mici şi apăsaţi, mâinile lăsate în jos fără vlagă, agăţate de o sacoşă uriaşă cu toate grijile din lume.
Fără putere
Previous post: Tu, toamnă?
Next post: Arborele cu rubedenii







