nimic e tot ce ne inconjoara si nimicuri sunt o gramada de prostii pe care le vad si nu pot sa nu ma mir cum de exista asemenea lucruri. da, diversitate and stuff. si totusi, ce rost are:
- sa vii la sala machiata si cu parul coafat si lasat sa curga balai pe spate?
- sa porti o curea care nu e folosita sa iti tina pantalonii sa nu iti alunece de pe tine, ci sta hai-hui peste talie, fara niciun rost?
- sa te urci cu picioarele pe vasul de toaleta dintr-o cafenea?
- sa te porti ca si cum le-ai sti pe toate?
- sa ai impresia ca stii exact ce gandeste celalalt, desi habar nu ai nici ce gandesti tu?
- sa urasti, cand poti sa iubesti?
- sa faci ceva ce nu iti place cand poti face ceva ce iti place sau nimic?
- sa promiti ceva de care sa nu te tii de cuvant? si sa stii asta dinainte de a promite…
si mai mult decat atat, cum stabilesti masura normalitatii tale cand esti inconjurat de asa ceva in fiecare zi…?
