nu vreau sa treaca ziua de azi fara o marturie. un pic in secret, ca nu stiu cata lume deschide usa pe aici pe la mine, dar cat se poate de publica, in lipsa altor mijloace (sau, cu tristete, doar din inertie).
am inceput ziua, in ordinea asta, cu octavian la andrei, octavian, andrei, intreaga sectiune de marturii de pe gaypride.ro.
nu sunt deloc in masura sa fac pledoaria comunitatii gay. nu am participat la parade. nu am jignit, nu am batut pe umeri. nu am luat nicio atitudine, alta decat cea pe care as lua-o fata de oricine altcineva (indiferent de culoarea ochilor, rasa, religie, limba, trecut, istorie…) si care ar fi ghidata fix si numai de ceea ce face acea persoana cu ceea ce este. cred ca imi pot inchipui alegeri de viata pe care le-as condamna sau pentru care m-as apleca dupa o piatra, si a fi gay nu este printre ele.
am avut un prieten odata. mie asa imi place sa il numesc, desi poate doar mi s-a parut. este gay. dar cand ma gandesc la el, imi aduc aminte cartile, muzica, bomboanele, calatoriile, limbile straine. filmele, povestile, esarfele. toate visele pe care le-as colectiona si o geanta rosie.
asta este marturia mea.
