asta era un film din lista de “musai de vazut”. mi-a zis mai multa lume si am tot amanat, nu stiu de ce. cred ca nu aveam nevoie de o poveste tipic americana, frumoasa. nu m-am obosit sa caut recenzii pe net care sa ma convinga ca nu e asa, mi-era un pic de ajuns posterul pe care mi-l aminteam, cu petale multe de trandafir.
in seara asta l-am vazut, era descarcat de ceva vreme si cum nu aveam chef de dat pagina…
a fost un film fain. nu stiu daca e de ajuns sa zic depresie, criza varstei mijlocii, adolescenta rebela si nevasta stresata. mi-a placut scena cu punga, de care ma avertizase andrei. si imi aduc aminte ca si eu am urmarit candva joaca unei pungi de plastic, care nefiind pusa intr-un astfel de context, a fost doar scuza pentru niste pasi saltati pe trotuar.
it was one of those days, one minute away from snowing. and there was electricity in the air, i could almost hear it. this bag was just dancing with me, like a little kid, begging me to play with it. that day i realized that there was this entire life behind things. and this incredibly benevolent force that wanted me to know there was no reason to be afraid. ever. video is a poor excuse, i know, but it helps me remember. i need to remember. sometimes there is so much beauty n the world. i feel i can’t take it, and my heart is just going to cave in.
pana in ultima clipa am oscilat intre ea si el care sa apese pe tragaci. si mizam pe ea. trebuia sa imi dau seama ca era destul de previzibil. dar ma gandeam ca ar fi fost incheierea de care aveau nevoie trei povesti nebune. apoi ma intreb cat din sangele care curgea pe gresia alba era fapta pustiului dereglat care captura frumusetea lumii pana si in corpul schimonosit al unui porumbel cu gatul frant. pustiul care a ranjit tamp, privind la zambetul inghetat al omului de varsta mijlocie, in sfarsit impacat cu sine.
spunea cineva ca frumusetea este in ochii celui care priveste. ochi peste care sunt puse, una peste alta, perechile de ochelari ale familiei, scolii, prietenilor. ale unui eu insingurat, supra-increzator sau neimplinit. ochelari care ne invata ca, in principiu, avocatii poarta costume negre si nu canta la muzicuta. dar ne bucuram cand ni se confirma contrariul. asa fiind lucrurile, mi-a placut american beauty.
[my rating 3/5]
{ 1 trackback }